Pro Montana

"...Putini in lume sunt ca noi, putini in lumea mare...", sunt versuri ale unui cantec de munte din vremurile in care cararile muntilor erau batute de montagnarzi cu rucsacuri in spate si chitare agatate de gat.
La sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, in timpul in care muntele era numai al ciobanilor, vanatorilor si al paznicilor forestieri, rasar din lumea citadina cateva personaje, putin mai ciudate, care manati de spiritul de aventura incep sa urce muntii pentru a le cunoaste tainele.
Vai adancite in mister, stanci incarcate de legende, poieni insorite - locuri de intalnire a ciobanilor la nedei, trecatori secrete cunoscute doar de ostenii de altadata - locuri de retragere la vremuri de restriste, plante de tamaduire cunoscute doar de batranele din zona, animale bine ascunse in desisul padurilor, si cate alte minunatii, motive de drumeteala pentru acei aventurieri. Printre acestia erau, desigur, in principal cercetatorii: istorici, geologi, biologi, etnologi; dar si curiosii temerari iubitori de natura. Multi dintre ei si-au descoperit in incursiunile facute inca o mare dragoste, muntele si altarele sale.
Incet incet s-au grupat in fundatii, organizatii profesionale sau simple cluburi, ce-si gasisera ca scop infiintarea si dezvoltarea unei noi ramuri: turismul montan. Erau putini acei entuziasti care cu mijloace proprii au inceput construirea unei baze materiale care incetul cu incetul a devenit temelia vastei baze turistice de astazi. Cu entuziasmul pionieratului au fost amenajate si descrise carari spre inima salbatica si crestele muntilor, din loc in loc au fost construite refugii, locuri de adapost si odihna pentru temerarii inaltimlor, cabane cochete asezate in colturi de rai spre desfatarea privirilor si sufletelor trecatorilor.
Ca si atunci, astazi mai exista o mana de oameni la fel de entuziasti si plini de dragoste pentru natura si semenii lor care-si rup din timpul si modestele bugete familiale, pentru a repara, construi sau intretine refugii, cabane sau carari uitate, extinzand la maxim pasiunea lor.
Montagnarzii sunt acea specie de oameni, putini la numar, care cauta sa redescopere natura, prin aceasta redescoperindu-se pe sine, cu propria natura intima pe care cauta sa o puna in armonie cu natura mama. Pentru multi e chiar o reimpacare cu aceasta si cu Dumnezeu pentru redobandirea Edenului. Confruntarea cu muntele este pentru toti o confruntare cu ascunzisul intimitatilor noastre. In mijlocul naturii, alaturi de prietenii de drumetie, regasesti increderea in tine si in ceilalti, gasesti alinare si mangaiere, puterea de a trece peste toate si de a te impaca cu toate. Acolo sus, cocotat pe o stanca, fata in fata cu tine si cu Dumnezeu nu mai intrebi "de ce e asa si nu altfel?", acolo e doar asa cum este. Cand te-ai convins inseamna ca te-ai armonizat, intri pe lungimea de unda a muntelui devenind parte integranta a naturii sale.
Intalnirea cu muntele este mereu un miracol, el este un univers aparte pe care doar il banuiesti daca nu mergi sa-l vezi si sa-l simti direct. Povestile amicilor, articolele dintr-o revista sau paginile dintr-o carte de calatorie, imaginile dintr-un film de drumetie nu-ti releva decat o farama din marea si uluitoarea descoperire a naturii, poti doar ghici ce inseamna acest mod de viata al drumetiei, dar din momentul in care te intalnesti cu muntele incepi sa-l iubesti din tot sufletul si cu toata fiinta, pentru ca, vrei nu vrei, incet incet ajungi sa compari drumurile muntilor cu drumurile vietii, nascandu-ti-se o noua filosofie de viata.
Pe cararile muntilor poti gasi oameni adevarati, iubitori de frumos, oameni cu care legi prietenii netarmurite. Sunt oameni cu care doresti sa traiesti pana la moarte alinati de aceeasi dragoste nemarginita pentru frumusetile naturii.
Ti-am scris toate acestea, cititorule, cu gandul si speranta ca-ti vor fi argumente suficiente sa-ti iei rucsacul in spate si sa incepi sa gusti din aceasta noua aventura daca esti pe puctul de a incerca o astfel de experienta, iar pentru cei incercati, poate le trzesc in suflet acel ghidus - spiridus care i-a rascolit de cate ori au pornit sa hoinareasca pe cararile acunse ale muntelui sau pe crestele mangaiate de soare. G.P.