Powered By Blogger

4 octombrie 2009

Muntii Siriu - povestea unui nou traseu

Asa cum promiteam in urma cu ceva timp, voi incepe sa public descrierea unui traseu mai aparte in muntii Siriului, traseu ce leaga orasul Nehoiu de sudul acestor munti, la Gura Milei.
Ideea ne-a venit in urma cu trei ani, odata cu o vizita prin decembrie, intr-o zi frumoasa de toamna tarzie, cand am descoperit o parte a vaii Nehoiului iar apoi am studiat o harta geodezica a zonei. In anul ce a venit, dupa paste, la un sfarsit de saptamana, ne-am luat rucsacurile in spate si am plecat la drum cu gandul sa facem “jonctiunea” [ cum ii place lui Dragos sa spuna ] cu valea Siriului peste muntele Monteoru. Prima incercare a fost un semiesec deoarece, in loc sa descoperim poiana de la fosta stana Monteoru, am “descoperit” valea cu satul Bontu, trezindu-ne in fata barajului lacului de acumulare Siriu. Nu a fost nicio pierdere caci am gasit acolo niste locuri ca rupte din rai, apoi, pentru ca tot ajunseseram in Siriu si rataseram obiectivul initial, am hotarat sa mergem la cascada Casoca, mai sus de Pensiunea 14 Scaune din muntii Podu Calului.
Acasa am adunat cat mai multe informatii din harti, am facut calcule pentru directiile de mers orientate de busola, am vizualizat cat am putut, din memorie si topografia hartilor locurile, si in urmatorul an am pornit din nou la drum. Am reusit de aceasta data sa ajungem in poiana Monteoru, destul de usor, ajutati de informatiile mai consistente adunate, dar din nou nu am reusit sa coboram in valea Siriului. Ajunsi in poiana, am descoperit o zona aproape virgina, fara urme de carari mai vechi, padure extrem de deasa, aproape imposibil de incercat o coborare prin necunoscut. Intoarcerea acasa am facut-o tot prin valea Bontului pe care am sorbit-o din priviri, bucurandu-ne de fiecare pas cu care inaintam.
Anul acesta am hotarat sa ajungem pe muntle Monteoru din valea Siriului, de la gura vaii Milei, pe valea Monteoru incercand sa apucam muchia dealului Bisericuta. De data aceasta am avut la indemana si imagini satelit, dar, dupa cum se stie, ce-i acasa e acasa, ce-i acolo e acolo. Inarmati cu entuziasm, spirit de aventura si ajutati de o vreme splendida am pornit la drum urmand firul vaii Moneoru. Dupa ce am trecut Siriul prin apa si am escaladat doua baraje antiviitura rupte de viituri, am abandonat firul apei descoperind prima poiana de pe Bisericuta. Am scapat de desisul vegetatiei din vale, urmand firul apei de sus, incercand sa castigam altitudine cu fiecare pas pentru a prinde muchia dealului. Am mai trecut prin doua poieni mai mari de unde ne-am bucurat de panorama deosebita ce s-a deschis spre Siriu, in fata, Zaganu, in stanga [ NV ] si Podu Calu, Penteleu, in dreapta. Odata ce am prins muchia am uitat de desisul padurii si lipsa cararilor, inaintand cu destul de mare greutate in ultima portiune, prin bradet cu crengile uscate la poale ce ne-a lasat urme “frumoase” pe brate si gambe. Ajunsi la baliza geodezica, descoperita de mine la ultima vizita, chinul nostru a luat sfarsit din puct de vedere al orientarii caci calcam pe teren cunoscut. Dar mai aveam de suferit vreo zece minute de drum prin padurea deasa. Odata ajunsi in poiana, bucuria reintalnirii cu ea a fost fara margini. De deasupra ei, la iesirea din padure, un peisaj superb ni s-a deschis spre sud, peste dealurile Subcarpatilor de Curbura. Dupa o portie consistenta de peisaj splendid si o gustare luata pe iarba cruda de primavera, ne-am intors spre gura Milei incercand sa tinem drumul de coborare pe muchie si prin poieni. Nu a fost sa fie. Din vf. Monteoru e o adevarata aventura coborarea intrucat este necesar un spirit de orientare deosebit si un simt al terenului foarte dezvoltat deoarece nu ai repere clare dupa care sa te orientezi, padurea deasa impiedica vizionarea orizontului, carari sau urme ale acestora lipsesc cu desavarsire iar busola e un instrument aproximativ in lipsa reperelor clare. Asadar, nu ne-a trebuit prea mult timp sa o luam rara prin padure, dar dupa cum ne-am orientat nu pierduseram mare lucru caci daca fortam coborarea spre stanga ajungeam in firul apei Monteorului, daca ne cocotam din nou in muchia dealului si ne orientam spre nord ajungeam in valea Siriului, tinta noastra. Prea zgariati si dezamagiti de ratarea drumului [ inexistent n.a.] hotaram sa coboram in vale, ajunsi acolo lucrurile s-au simplificat la maxim facandu-ne viata mai usoara.
La sfarsitul lui iulie, anul acesta, am integrat traseul intr-o drumetie mai mare, gen expeditie, la care coborarea de pe Monteoru din nou a fost ratata fata de ceea ce ar trebui sa fie linia de coborare, trezindu-ne la aproape 3 km est de gura vaii Milea, in valea Siriului.
Oricat de dificila a fost partea coboratoare de pe Monteoru, valea Nehoiu, poiana de pe Monteoru, valea Siriului in lungul ei si Plaiul Chiojdului cu Poiana Condrea si al lui Drum al Nemtilor, aduc muntilor Siriu locuri in plus ce trebuie neaparat vizitate si explorate.

Niciun comentariu: